Despre noi

Trupa s-a născut dintr-o şansă. La cabana Poiana Izvoarelor, de revelion, era şi lume, şi loc destul pentru o cântare. Aşa s-au cunoscut Andrei şi Mysha. Iar,  pe la 5 dimineaţa, s-au auzit următoarele cuvinte, greu de descifrat din cauza problemelor de dicţie ale amândurora:

- Eu am o trupă. Vrei să cântăm împreună?

- … Poatie că…

Şi uite-aşa, în 2005, băieţii au pornit la drum. S-au alăturat rând pe rând Teddy si Elena O perioadă, au mai fost zăduffi Dragoş Boeru, Cristi Grig şi Fram (Alin Cucuiu),Gabi Cîrcea, Mischa Simeonov şi Daniel Secarea. N-a fost să fie.

Precum cântăreţii din Bremen, cei din trupă au luat ţara la pas şi la roată (de cele mai multe ori, îmbarcaţi în Dizzy, o furgonetă care mergea cu maxim 70 la oră) şi au cântat pe unde îţi poţi închipui şi pe unde nu. Au câştigat festivaluri, au câştigat public, au râs într-o seară cât alţii într-un an. Au avut parte de senzaţii tari, de bucurii şi de dezamăgiri. S-au implicat atât de mult încât, nu rareori, s-au luat de la un diez. Au repetat, au tras chiulul, au sperat şi acum a venit şi vremea albumului.

În tot acest timp, cineva a avut grijă să le dea acea şansă de care este nevoie la orice început de drum. Florin Stoicescu (băieţii îi spun Fane) le-a arătat democraţia de sub pământ (adică din sala de repetiţii) şi i-a ajutat ori de câte ori au avut nevoie. Şi aşa au trecut câţiva anişori. Se cheamă că, de-acum, ZA’DUFF-ul a învăţat să vorbească. Şi deja spune o poveste. Povestea numită DESCÂNT.